Ce ai vrea sa devii cand o sa fii mare?
Aceasta este o intrebare care trezeste multe amintiri. Ati auzit-o de atatea ori cand erati mici.
In cazul de  fata, circumstantele sunt dramatice.
O mama tanara de 26 ani, se uita ganditoare la fiul ei care murea de leucemie.
Chiar daca era abatuta si foarte trista, inca mai pastra in suflet o forta, un spirit de motivatie.
Ca orice mama, isi dorea sa-si vada copilul crescand si in acelasi timp realizandu-si toate visele.
Insa, in cazul, ei aceste lucruri nu mai erau posibile. Leucemia era intr-un stadiu avansat.
Si totusi, ea vroia in continuare ca visele fiului ei sa se indeplineasca.
Astfel, intr-o buna zi, l-a luat de mana, la pat fiind, si l-a intrebat: “Billy, ce ai vrea tu sa te faci cand o sa fii mare?”
“Mama, intotdeauna mi-am dorit sa fiu pompier. Asta inseamna ca atunci cand o sa fiu mare, o sa devin pompier si o sa salvez oameni.”
Zambind mama i-a raspuns: ”Sa vedem ce putem face ca visul tau sa devina realitate.”
A doua zi, a mers la sectia de Pompieri Phoenix, din Arizona. Acolo, cunostea pe cineva care era pompier. Bob, cu o inima mare, ca cea a lui Phoenix, a stat si a ascultat pana la capat, ultima dorinta care venea din partea lui Billy. Mama sa, i-a explicat lui Bob ca baietelul ei de numai 6 ani suferea de leucemie si daca se putea, sa il ia cu ei sa faca un tur cu masina de pompieri.
Raspunsul pompierului Bob a fost: “Doamna, cred ca putem face mai mult pentru baietelul dumneavoastra.” Miercuri, la sapte dimineata, o sa trecem sa va luam. Billy va fi numit Pompier de Onoare pentru intreaga zi. Va putea sa stea cu noi la sectie, sa manance cu noi, sa vina la orice interventie pentru care vom fi chemati in acea zi.
Si daca sunteti de acord si o sa ne dati si masurile lui, ii vom pregati un costum de pompier, cu o casca Phoenix, una adevarata, nu o jucarie. De asemenea, ii vom da sa poarte si cizme din cauciuc. Toate acestea se fac la noi. Prin urmare, le vom avea destul de repede.
Trei zile mai tarziu, Pompierul Bob, s-a dus sa-l ia pe Billy din spital. L-a imbracat frumos. Arata ca un pompier adevarat, gata sa intervina. Bob, l-a ajutat pana la masina pompierilor. Billy s-a asezat in spate. Se simtea in al noualea cer.
In acea zi, au fost 3 apeluri de urgenta. Iar Billy, s-a mobilizat pentru toate trei. A mers cu trei masini diferite. S-a intors la sectie cu autospeciala, apoi cu masina paramedicilor. Si in final, cu masina sefului sectiei de pompieri.
Intregul eveniment a fost filmat de televiziunea locala si a aparut la stiri.
Realizandu-si visul, fiind inconjurat de atata dragoste si atentie, Billy a fost atat de profund impresionat incat a mai invins boala inca 3 luni, chiar daca medicii nu credeau ca o sa mai traiasca.
Intr-o noapte insa, toate semnele vitale au inceput sa slabeasca atat de dramatic incat, infirmiera sefa, a considerat ca ar fi bine sa anunte toti apropiatii lui Bill, sa vina la spital, sa-si ia ramas bun de la el. Zicea ca n-ar fi potrivit sa moara singur. In timp ce ii suna pe toti, si-a amintat de ziua in care, Bill a fost numit Pompier de Onoare. A format numarul de urgenta si a rugat seful de post sa trimita un pompier in uniforma ca sa fie acolo langa Billy, cand acesta o sa-si dea ultima suflare.
Seful de post i-a raspuns: “ O sa pregatim ceva special pentru Billy. In 5 minute, suntem acolo. Imi faceti si mie o favoare, va rog? Cand o sa auziti sirenele si o sa vedeti luminile semnaland, va rog sa anuntati in difuzoare ca nu este vorba de un incediu in spital, ci pur si simplu, pompierii mai vin inca o data pentru a-si vizita unul dintre cei mai importanti membri ai Departamentului de Pompieri Phoenix. De asemenea, va rog sa deschideti fereastra din camera lui.
Cinci minute mai tarziu, o autospeciala a ajuns la spital. Cu ajutorul unui carlig si a unei scari, au reusit sa ajunga la fereastra lui Billy de la etajul trei. Rand pe rand, au urcat 16 pompieri. Camera lui Billy era plina. Cu permisiunea mamei, fiecare dintre ei, l-a sarutat pe obrajori, apoi, l-au mangaiat si leganat.

Dintr-o data, Billy se uita la sef si in agonie il intreba :
“SEF, SUNT UN POMPIER ADEVARAT?”
Iar, seful i-a raspuns: “DA BILLY, ESTI.”
Cu aceste cuvinte, Billy a inchis ochii pentru ultima oara.
Ce poveste…, nu-i asa?
Concluzie: Acolo unde exista suferinta si durere, intotdeauna oamenii pot sa contribuie cu dragoste, speranta si pace. Adesea, e suficienta doar decizia.
“Sa fim recunoscatori celor care ne aduc fericirea. Ei sunt minunatii gradinari cu ajutorul carora sufletele noastre infloresc. [Marcel Proust].”
“ Valoarea unui om rezulta din capacitatea sa de a da si nu din cea de a primi. [Albert Einstein].”
“ Iubirea este singurul lucru de care nu ne saturam niciodata. Si tot pe ea o daruim insuficient. [Henry Millet].”
sursa: la-lettre-du-succes.com