Juan vine pe bicicleta din Mexic la frontiera
care separa Mexicul de Statele Unite.
Avand in spate un sac mare si greu.

Ofiterul vamal il opreste si il intreaba:
– Ce aveti in sac?

Juan ii raspunde:
– Nisip.

Vamesul, neincrezator, spune:
– Ia sa vedem … Te rog sa te dai jos de pe bicicleta.

Vamesul deschide sacul si il scutura. Imprastie numai nisip pe jos.
Sapa cu mana in el si nu gaseste nimic.
– Este in regula, zice vamesul. Poti pleca.
Juan aduna nisipul de pe jos, se urca pe bicicleta si merge mai departe.

O saptamana mai tarziu, istoria se repeta.

Ofiterul vamal il intreaba pe Juan:
– Ce ai de data asta in sac?

Juan raspunde:
– Nisip.

Vamesul, care nu este niciodata pe deplin convins,  decide sa-l retina peste noapte pentru a putea trimite o proba de nisip la expertiza. A doua zi, vin rezultatele. Acestea confirma faptul ca nisipul este natural.
Prin urmare, vamesul trebuie sa il lase sa treaca frontiera. Juan se urca pe bicicleta si merge mai departe.

Micul joc a continuat de vreo doua, trei ori pe saptamana, cativa ani buni la rand.

De fiecare data, vamesul cauta in sac. Nu gasea decat nisip. Lua probe, le trimitea catre laborator pentru tot felul de analize si ca de obicei, rezultatul era acelasi, nisip natural.

In cele din urma, cativa ani mai tarziu, Juan se opreste din traversat granita cu bicicleta si cu sacul de nisip in spate.

In schimb vamesul, iesit la pensie, se hotaraste impreuna cu sotia sa, sa plece intr-o mica vacanta in Mexic. Acolo, pe o plaja frumos amenajata, zareste un bar.

– Hei! Cred ca te stiu! Nu cumva esti baiatul cu bicicleta care tot cara nisip dintr-o parte in alta a frontierei ?!

Juan il recunoaste pe vames si zice:

– Da, intr-adevar eu sunt.

– Si ce ai mai facut intre timp? Cu ce te ocupi?

– Pai, am cumparat acest mic barulet, ma ocup de el, traiesc linistit, raspunse Juan.

Vamesul in cele din urma, se decide sa-l intrebe:
– Uite, eu acum am iesit la pensie, nu mai sunt vames. Insa, as vrea sa stiu un singur lucru. Ma gandesc la el, inca de prima data cand te-am vazut in vama. Intre noi doi fie vorba, tu faceai contrabanda? …

Juan schiteaza un zambet si raspunde:

– Pai da, asa am reusit sa cumpar acest bar pe plaja.

Ofiterul vamal se apropie de Juan si il intreaba in soapta:

– Si ce treceai tu vama ilegal?

– Biciclete … .

INTREBARE, care o fi morala acestei intamplari? Sa urmarim impreuna:

1) Sa ai intotdeauna o perceptie de copil, o perceptie noua.
Daca vamistul l-ar fi perceput pe Juan fara sa fi avut unele prejudecati, daca l-ar fi observat, apoi, daca l-ar fi analizat, cu siguranta ca s-ar fi prins de manevra lui Juan. Din pacate, de prea de multe ori, se intampla sa emitem prejudecati, sa punem etichete oamenilor fara ca macar sa ii fi vazut sau sa fi vorbit cu ei, sa le fi acordat atentia necesara … .

2) Sa ai controlul asupra atentiei proprii, sa nu te lasi ghidat de sugestiile si convingerile altora.
In politica sau in marketing, se poate manipula usor, atragand atentia asupra unui aspect secundar pentru a face sa treaca neobservate, lucruri mai importante.

Teoria lui Milton Friedman, arata ca intr-o criza destul de puternica, atunci cand atentia oamenilor este capturata de probleme apasatoare, se pot petrece cele mai dureroase reforme.

3) Nisipul indica trecerea timpului. Timpul trece indiferent de activitatea pe care o desfasuram sau nu. Juan a transportat acel nisip,
care nu valora nimic dar care in timp, l-a ajutat la indeplinirea obiectivului ales. Trebuie sa stim cum si cat timp sa ne alocam, pentru a obtine rezultatele dorite.

Concordante:

„Rari sunt aceeia care vad cu proprii ochi si simt cu propria sensibilitate” [Albert Einstein].

„In viata, nimic nu este de temut, totul este de inteles” [Marie Curie].

sursa: la-lettre-du-succes.com